Miercuri, 4 Martie a.c., am fost invitat la Librăria Sophia din Bucureşti să prezint un text filocalic necunoscut majorităţii celor ce iubesc scrierile despre nevoinţă şi desăvîrşirea sufletului.
Autorul acestui volum face parte din pleiada de Sfinţi ai Bisericii mai puţin cunoscuţi.
Precum se poate vedea şi din prezentarea video de mai jos, au fost în prima jumătate a secolului al V-lea cel puţin doi autori cu numele de Nil. Unul dintre ei era monah în Sinai, iar celălalt era monah în cetatea Ankyrei (Ankara de azi). Ieşirea din prigoana iconomahă (dintre anii 728-842) a adus cu sine şi graba de a recupera scrierile antichităţii creştine în dauna acurateţei informaţiei istorice, iar după secolul X începe să devină evidentă confuzia între cei doi autori, deşi s-ar putea face cîteva eforturi pentru a-i deosebi mai ales prin preocupările pe care fiecare dintre ei le-a avut.
Astfel, Cuviosul Nil din Ankyra a fost mai preocupat de tîlcuirea Sfintelor Scripturi, lăsînd în scris mai multe comentarii, dintre care cel mai cunoscut este cel la Cîntarea Cîntărilor (de curînd tradus, cel puţin parţial, şi în limba română, sub titlul Sfântul Nil Ascetul – Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, ed. Doxologia, col. Mărgăritare, Iaşi, 2014) şi cel la Psalmi (inedit pînă azi). De asemenea, tot lui pare să-i aparţină corpusul celor 1061 de scrisori publicat în Patrologia Graeca 79:82-582.
Contemporanul său, Cuviosul Nil din Sinai, a fost mai preocupat de desăvîrşirea şi povăţuirea duhovnicească. Astfel, de la el ne-au rămas mai multe scrieri celebre în lumea monahală, printre care cele 153 de capete despre rugăciune, o schiţă despre lupta împotriva celor 8 duhuri ale răutăţii în care corectează viziunea lui Evagrie Ponticul asupra aceluiaşi subiect, şi alte scrieri privitoare la vieţuirea îngerească a monahilor, între care şi cîteva scrisori.
Confuzia între cei doi a fost mărită de traducerea cîtorva scrieri ale lor în syriacă, trecute toate sub numele lui Evagrie Ponticul. De aici şi editorii şi cercetătorii de texte patristice din secolul XX au preluat teza că n-ar fi existat, de fapt, decît un singur scriitor, şi anume ereticul Evagrie, ale cărui scrieri au fost trecute sub numele celor doi cuvioşi menţionaţi mai sus. Realitatea, este, însă, ceva mai nuanţată. Au existat şi Evagrie, ale cărui scrieri au fost refăcute şi îndreptate de Cuviosul Nil din Sinai, şi Cuviosul Nil din Ankyra, un mare povăţuitor duhovnicesc şi tîlcuitor inspirat de Duhul Sfînt al Dumnezeieştilor Scripturi.
*
Cine este Cuviosul Nil, autorul scrierii către Agathie monahul şi către Peristeria?
O cercetare atentă a textului ne va arăta cîteva similitudini cu tîlcuitorul cărţii Cîntării Cîntărilor din Sfînta Scriptură. Astfel, avem:
|
Către Agathie monahul, ed. Sophia, 2015, p. 19: |
Tîlcuire la Cîntarea Cîntărilor, ed. Doxologia, col. Mărgăritare, Iaşi, 2014, p. 46: |
|
„De aceea Înţeleptul Solomon, lăudînd hotărîrea sufletului înfrînat, grăieşte: S‑au înfrumuseţat fălcile tale ca ale turturelei (Cînt. 1:9) – căci falca, fiind unealtă pentru hrănire, se împodobeşte prin înfrînare, înfierînd îmbuibarea cea ruşinoasă, care se bucură de bucate meşteşugite.” |
„Lucrarea obrajilor este cînd să mărunţească mîncarea, cînd să dea limbii prilej de a lucra cele ale sale. […] Cel ce îşi omoară trupul prin înfrînare şi cunoaşte vremea potrivită cînd să vorbească şi cînd să tacă, făcînd acestea ca să se arate oamenilor, are obrajii frumoşi, dar nu ca ai turturelelor. Căci aşa cum turtureaua petrece în pustietăţi, nevrînd să aibă nici un martor al propriilor fapte, făcîndu-şi cuibul liniştit în siguranţă, la fel şi sufletul, săvîrşindu-şi faptele lui cînd nimeni nu este de faţă şi sîrguindu-se să le ascundă de privirile oamenilor, are obrajii frumoşi ca ai turturelelor.” |
Un alt exemplu:
|
Către Agathie monahul, ed. Sophia, 2015, p. 188: |
Tîlcuire la Cîntarea Cîntărilor, ed. Doxologia, col. Mărgăritare, Iaşi, 2014, p. 47: |
|
„Aşa este cea către care grăieşte cuvîntul lui Dumnezeu: Grumazul tău – ca nişte coliere scumpe (Cînt. 1:9), dînd mărturie şi despre mulţimea virtuţilor ei, şi – peste toate acestea – despre smerenia ei, prin grumaz arătînd dreptatea şi înălţimea petrecerii ei, iar prin coliere cugetarea. Scriptura arată grumazul trufaşului zicînd: vînă de fier [Isaia 48:4], fiindcă acesta nu se pleacă şi fiindcă se îngîmfă, învîrtoşîndu‑se de mîndrie; în schimb, numeşte grumazul celui îmbunătăţit şi smerit‑cugetător colieree scumpe, prin înfăţişare arătînd starea lui, iar prin materie – că este încercat. De ce? Fiindcă colierele, din şirag drept, se îndoaie şi se fac cerc: şi cel cu vieţuire dreaptă se înclină spre smerenie.” |
„Vrînd cuvîntul să înfăţişeze şi cugetul ei smerit în privinţa celor pe care le-a făcut, zice aceasta: Grumazul tău precum colierele, căci aşa cum numeşte gîtul celui mîndru vînă de fier [Isaia 48:4] pentru faptul că se pleacă greu, tot aşa numeşte colier gîtul celui ce cugetă smerit, de la forma lui însemnînd felul virtuţii […].” |
Comparaţia între cele două scrieri arată că unul şi acelaşi cuget duhovnicesc există în amîndouă.
Autorul care îi scrie lui Agathie mai adaugă două lucruri importante pentru a-l identifica cu uşurinţă:
„Avînd eu obicei, după cum ştii, să mă feresc îndeobște de întîlnirile cele nepotrivite cu oameni supărători, iar cînd nevoia mă sileşte să ies din chilia mea să petrec mai mult în locuri cît mai liniştite, mă preumblam ieri în afara cetăţii” [Către Agathie, p. 7], vorbind aici Cuviosul Nil despre faptul că vieţuia într-o cetate, iar dacă voia să se liniştească cugetînd la cele sfinte în afara chiliei trebuia să caute locurile pustii din afara cetăţii unde trăia.
„Eu, deşi aveam destulă treabă cu cugetarea la Psalmi, eram cumva dornic de prilejuri pentru a scrie” [Către Agathie, p. 8], prin aceasta arătînd preocuparea de a aşterne pe hîrtie o tîlcuire la Psalmi. Din ea ne dă un mic fragment: „Citirea este cel dintîi lucru pe care‑l fericesc Psalmii: ea adapă cu îmbelşugare sufletul spre rodirea virtuţilor, fiindcă cel ce cugetă întru Legea Domnului ziua şi noaptea este şi fericit, asemănîndu‑se unui pom sădit lîngă izvoarele apelor (Psalmi 1:3), ce are ca podoabă de frunziş obiceiurile cuvioase şi este încărcat într‑ascuns cu roada bunei cinstiri de Dumnezeu, căci cugetarea necontenită la cuvintele Lui e ca o adăpare necurmată, care îl face să înflorească întotdeauna, făcînd în chip firesc să crească odată cu cele văzute şi cele ascunse.” [Către Agathie, p. 31-32]
Ştiind, aşadar, că acelaşi Nil locuia într-o cetate şi era preocupat de scrierea unei tîlcuiri la Psalmi, şi că avem în Catenele la Psalmi un autor numit Nil (v. CPG IV, p. 193-205), putem să concluzionăm că autorul scrierii către Agathie monahul este Cuviosul Nil din Ankyra.
Lămurită fiind problema autorului, le rămîne iubitorilor de Sfinţi doar să caute mărgăritarul acesta scump al Sfîntului Nil din Ankyra, apărut de curînd la editura Sophia în Bucureşti. Spre diferenţă de alte scrieri filocalice, această carte este destinată în special mirenilor, povăţuindu-i cu multă luare aminte şi fineţe către mîntuirea sufletului printre ispitele veacului de faţă.
m. Filotheu Bălan