– Cum ar fi reacţionat Părintele Sofronie în faţa sinodului din Creta?

– Nu ştiu ce ar fi făcut Părintele Sofronie în privinţa asta. Măcar de ar fi trăit şi să ne fi spus tuturor ce trebuie să facem. Eu ce aş dori să spun şi am mai spus şi dimineaţă la Sfînta Liturghie este faptul că astăzi avem nevoie de astfel de teologi ai experienţei, teologi şi clerici care să aibă rugăciunea inimii şi să lucreze în Biserică în consecinţă. Mi-a spus Părintele Sofronie odată că toţi cei care vorbesc despre unirea bisericilor sau cum ar fi ea numită, în orice fel, nu au înţeles aceştia nici înălţimea dumnezeirii pe care o are Biserica lui Hristos, nici adîncimea căderii pe care o au ceilalţi creştini delimitîndu-se şi căzînd din credinţa cea ortodoxă. Şi spunea: „atîta vreme cît există în Biserică un singur creştin ortodox cu experienţă teologică, cu experienţa credinţei nu se va pierde Ortodoxia”. Şi este şi ceea ce menţionam de dimineaţă la Sfînta Liturghie, este un mic fragment din scrisorile pe care i le-a adresat lui David Balfour. Consider că discuția/legătura pe care a avut-o părintele Sofronie cu Balfour este fundamentul pe care a scris şi a dezvoltat şi cartea sa despre Sfîntul Siluan. Acolo spune părintele Sofronie: ,,că nu pot să înţeleg credinţă fără dogmă, creştinism înafara Bisericii şi creştinism fără nevoință și fără asceză”. Aceste trei elemente: dogmă, Biserică şi asceză constituie o realitate comună de viaţă, cuvinte ale Părintelui Sofronie.

Desigur părintele Sofronie, trăind în lumea occidentală, avea şi discernămînt, avea învăţătura şi trăia învăţătura ortodoxă  şi avea discernămînt şi ştia pînă la ce punct ar putea face cineva o iconomie în relaţiile cu ceilalţi. Problema e că astăzi nu avem ierarhi care să aibă o astfel de statură duhovnicească şi mintea să fie coborîtă în inimă, de aceea şi exprimăm cele două părţi extreme; fie fanatismul, fie secularizarea. Nu avem puterea şi statura duhovnicească ca să mergem pe drumul ortodox în sensul discernămîntului. Și de aceea astăzi, şi vorbesc despre mine, avem nevoie de episcopi care să aibă o teologie şi să întrupeze o teologie empirică, duhovnicească şi nu de diplomaţi bisericeşti. Am putea vorbi foarte mult, dar nu avem timp. Diplomaţia nu ajută Biserica; altceva este discernămîntul şi altceva este diplomaţia. Şi prin aceasta putem să evităm extremele şi pentru a evita aceste extreme trebuie să avem minte cu discernămînt şi să nu lucrăm ca urmare a unor cauze şi interese. Pentru că anumite texte de azi, cum sunt şi textele cele din Creta, nu sunt texte teologice, ci sunt texte diplomatice, care nu pot să satisfacă exigenţele nici ale eterodocşilor, nici ale ortodocşilor. Este ca şi cum ar exista un vas cu foarte mulţi peşti şi fiecare să pescuiască cam ce doreşte. Dar ceea ce s-a întîmplat în Creta, şi foarte bine a spus Biserica, Sinodul Bisericii frăţiilor voastre [Sinodul B.O.R.], este un text care a fost ameliorat şi a fost îmbunătăţit şi îndreptat în anumite elemente, dar aceste texte şi aceleaşi texte trebuie să fie explicitate şi ameliorate în următoarele Sfinte Sinoade care vor avea loc în sînul Bisericii Ortodoxe. Noi trebuie să rămînem înăuntrul Bisericii, să ne luptăm pentru aceste teme şi aceste provocări bisericeşti, nu ieşim din Biserică şi, avînd drept călăuze pe epsicopi şi ierarhi, atunci cînd se întîmplă şi au loc anumite greşeli în Biserică, ea însăşi, Biserica, trebuie să le amelioreze şi să le îndrepteze. Frăţiile voastre aveţi un mitropolit şi un episcop bun, foarte bun aici, care și s-a luptat şi se luptă pentru credinţa ortodoxă şi trebuie să aveţi în el o desăvîrşită încredere. Pentru că astfel de întîlniri cum este cea de astăzi pe seama Părintelui Sofronie şi a teologiei sale, în Grecia nu au loc astfel de întîlniri de acest fel. Nu-mi amintesc să fi avut loc, de aceea consider că trebuie să aveţi încredere în mitropolitul frăţiilor voastre. Şi e mai bine să rămînem în Biserică cu anumite greşeli, care în mod firesc au loc, decît să ne aflăm chipurile în afara ei, mărturisind în mod drept credinţa ortodoxă.

*

*

Notă: Poziţia mitropolitului grec, ca şi a noastră, nu aparţine cuiva anume, ci este a Bisericii Ortodoxe, a Sfinţilor Părinţi. Aceeaşi poziţie au susţinut-o şi marii noştri duhovnici din ultimii zeci de ani, am susţinut-o şi noi, şi IPS Ierotheos – care nu a preluat ideile de la noi, ci din Sfînta Predanie a Ortodoxiei. Aceasta e sursa, de acolo le-am luat şi noi, şi oricine şi le însuşeşte.

Titlul nu afirmă că mitropolitul grec susţine Mănăstirea Petru Vodă, ci că susţine poziţia ortodoxă asumată de noi. Aşadar ne-am apărat prin autoritatea sa, acceptată unanim. Înalt-preasfinţia sa, prin venirea sa în Moldova a făcut astfel o clarificare foarte preţioasă pentru oricine doreşte să se ferească de extreme.