Mănăstirea Petru Vodă

Rugăciunea la venirea Sfintei Lumini

Rugăciune ce se citeşte de către Patriarh sau un altul dintre arhierei în De‑viaţă‑dătătorul Mormînt, în vremea împărţirii Sfintei Lumini

 

Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Înţelepciunea cea începătoare de lumină a Părintelui celui fără de început, sălaşul luminii celei neapropiate, Cel ce ai spus ca lumina să lumineze din întuneric, Cel ce ai spus să fie lumină şi a fost lumină, Doamne, dătătorule al luminii, cel ce ne‑ai scos pe noi din întunericul înşelăciunii şi ne‑ai adus la minunata lumină a cunoştinţei Tale, Cel ce pe tot pămîntul, prin venirea întrupării Tale celei întru adevăr, şi pe cele dedesubt, prin pogorîrea Ta la iad, le‑ai umplut de lumină şi de bucurie, iar după acestea, prin Sfinţii Tăi Apostoli, lumină ai vestit tuturor neamurilor, Îţi mulţumim Ţie că prin credinţă pe noi, cei bine-credincioşi, ne-ai întors de la întuneric la lumină, şi ne-am făcut fii Luminii prin Sfîntul Botez, văzînd slava Ta plină fiind de Dar şi de Adevăr. Ci, o, De-lumină-dătătorule Doamne, Cel ce eşti Lumina cea mare, pe care a văzut-o norodul cel ce umbla întru întuneric, Stăpîne Doamne, Lumina cea adevărată, Care luminează pe tot omul ce vine în lume, singura Lumină a lumii şi Lumină a vieţii oamenilor, din Care toate s-au umplut de slavă, că lumină în lume ai venit prin iconomia întrupării Tale, deşi oamenii au iubit mai vîrtos întunericul decît lumina; Tu, Doamne, De-lumină-dătătorule, ascultă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, cei ce în ceasul acesta stăm înaintea Întru-tot-sfîntului şi De-lumină-purtătorului Tău Mormînt acesta şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim curatele Tale Patimi, Întru-tot-sfînta Ta Răstignire, Moartea Ta cea de voie şi punerea cea în acest Întru-tot-cinstit Mormînt a trupului celui văzut şi Îngroparea şi Învierea cea de a treia zi, pe care cu bucurie acum am început a o prăznui, pomenire făcînd şi de pogorîrea Ta în iad, prin care sufletele drepţilor ce acolo erau ţinute, cu stăpînire slobozindu-le cu fulgerarea Dumnezeirii Tale, de lumină ai umplut cele dedesubt. De unde cu inimă veselă şi cu bucurie duhovnicească într-acest chip prea-binecuvîntata Sîmbătă cele de pe pămînt şi cele de sub pămînt cu dumnezeiască cuviinţă săvîrşindu-Ţi, prea-mîntuitoarele Tale Taine prăznuind, şi pe Tine, Lumina cea lină şi din fiece an, întru cei dedesubt dumnezeieşte a strălucit din mormînt, iar cu dumnezeiască cuviinţă ne-a aprins pe cei ce facem aducerea aminte a arătării luminii, închipuind dumnezeiasca Ta arătare lîngă noi ce cu milosîrdie s-a făcut; căci de vreme ce în această noapte mîntuitoare şi luminată toate s-au umplut de lumină, cerul şi pămîntul şi cele dedesubt, pentru taina cea mai presus de fire a pogorîrii Tale în iad şi a Învierii Tale cea de-a treia zi din Mormînt, pentru aceasta din Mormîntul Tău cel purtător de lumină necurmat şi pururea luminat aprinzîndu-se lumina, cu evlavie luînd, împărţim celor ce cred în Tine, Lumina cea adevărată, şi cerem şi ne rugăm Ţie, Întru-tot-sfinte Stăpîne. Ca să o arăţi pe ea dar de sfinţenie şi plinire a tot Darul Tău cel Dumnezeiesc prin Darul Întru-tot-sfîntului şi De-lumină-purtătorului Tău Mormînt şi pe cei strînşi cu evlavie de ea să-i binecuvintezi şi să-i sfinţeşti, slobozindu-i de ale întunericului patimi şi prea-luminatelor Tale acoperăminte învredniceşte-i, oriunde luminează lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale; dăruieşte-le lor, Doamne, sănătate şi bună vieţuire şi casele lor plineşte-le de tot binele. Aşa, Stăpîne, Dătătorule al luminii, auzi-mă pe mine, păcătosul, în ceasul acesta, şi dă-ne nouă şi lor a umbla întru lumina Ta şi într-însa a rămîne, cîtă vreme avem lumina acestei vieţi trecătoare; dă-ne nouă, Doamne, ca să strălucească lumina lucrurilor noastre celor bune înaintea oamenilor şi să Te slăvească pe Tine împreună cu Cel-fără-de-început al Tău Părinte şi cu Întru-tot-sfîntul Duh, căci spre lumină a neamurilor ne-ai pus pe noi, ca să strălucim lor, celor ce întru întuneric umblă; dar noi am iubit întunericul mai vîrtos decît lumina lucrînd rele, căci tot cel ce lucrează rele urăşte lumina, după nemincinos cuvîntul Tău; pentru aceasta în toate zilele ne poticnim păcătuind, de vreme ce umblăm întru întuneric; ci învredniceşte-ne pe noi ca cealaltă vreme a vieţii noastre a o petrece luminaţi avînd ochii cugetului nostru; dă-ne nouă ca să umblăm ca fii ai luminii întru lumina poruncilor Tale; îmbrăcămintea cea luminată a Sfîntului Botez, cea pe care prin fapte am înnegrit-o, albeşte-o ca lumina, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; dă-ne nouă a fi îmbrăcaţi cu armele luminii, ca printr-însele să-l biruim pe boierul întunericului, pe cel ce se preface în înger al luminii. Aşa, Doamne, precum şi în această zi celor ce stau întru întuneric şi în umbra morţii lumină le-a strălucit, aşa astăzi străluceşte în inimile noastre lumina Ta cea nestricăcioasă, ca luminîndu-ne şi văzînd-o pe aceasta, întru credinţă să Te slăvim pe Tine Singurul din Singurul Începător-de-lumină, Lumină lină în vecii cei nesfîrşiţi. Amin.

 

 

Am primit originalul acestui text (in Greaca veche) de la bibliotecarul Patriarhiei Ierusalimului, Prea-sfintitul Aristarhos. m. Filotheu

Categories:   Rugăciuni

Comments

Sorry, comments are closed for this item.