Către românii care îşi iubesc Biserica şi Ţara

Obştea Mănăstirii Petru Vodă mulţumeşte tuturor românilor care au ascultat îndemnul nostru de a vota DA pentru familie şi în ultimele două zile s-au prezentat la referendum. Noi înşine am fost cu toţii la vot să sprijinim acest efort naţional şi am contribuit după puterile noastre la biruinţa unui demers încă necesar.

Chiar dacă avem de-a face cu o aparentă înfrîngere, nu credem că este cazul să dăm înapoi nici măcar cu un singur pas şi cu atît mai puţin să renunţăm la visul unei Românii creştine, la visul unei Românii a românilor, vis pe care l-au împărtăşit toţi înaintaşii noştri şi pentru care s-a murit pe toate cîmpurile de luptă şi în toate temniţele dictaturilor din ultimul veac.

Să ne aducem aminte că primul război mondial a început cu o dezastruoasă campanie militară, sub comandamentul politic şi militar al unora care nu şi-au cunoscut adversarii şi nu au estimat corect nici efectivele, nici resursele, nici tehnica militară, nici tactica de luptă a acestora. Această gravă eroare a dus ca în cîteva luni România să îşi piardă capitala şi jumătate din teritoriu. Dar trezirea conştiinţei naţionale în faţa dezastrului iminent şi dotarea, în cele din urmă, cu tehnica militară necesară acelui moment istoric a făcut nu doar ca Armata Română să recupereze toate teritoriile pierdute la începutul războiului, dar alunge şi să zdrobească definitiv toate armatele cu care s-a confruntat pe cele două fronturi pe care a luptat acest mare război. Şi nu doar atît, dar a reuşit să spulbere bolşevismul marxist din Europa pentru aproape jumătate de secol (aşa cum foarte adevărat a afirmat recent d-l academician Alexandru Surdu). În urma acestor mari jertfe şi suferinţe românii au putut să vadă împlinit visul de veacuri al României Mari.

Tot astfel, şi în ce priveşte conştiinţa creştină şi naţională a României contemporane, chiar dacă sîntem în faţa unei aparente înfrîngeri (sînt şi voci care susţin cu argumente clare că ne aflăm în faţa unui furt de dimensiuni cosmice din partea statului şi că, de fapt, numărul populaţiei cu drept de vot este cu mult mai mic, iar prezenţa reală la vot a fost de 33% şi, în consecinţă, vorbim de o victorie şi nu de o înfrîngere), aceasta nu este un prilej de întristare şi deznădejde, ci unul de trezire duhovnicească şi intelectuală. Pentru prima dată după 45 de ani de comunism şi alţi 28 de ani de ocupaţie ideologică şi nu numai, duşmanul de acum 100 de ani, anume ideologia marxistă, a fost numit în clar şi arătat în adevărata sa hidoşenie. Elefantul din cameră nu a mai putut fi trecut cu vederea şi nici de acum înainte nu va mai putea fi ignorat. Devoalarea fiarei apocaliptice a marxismului antihristic e doar la început. Lupta cu multele capete ale acestei fiare trebuie să continue mult mai susţinut şi mai asumat, pînă la dobîndirea unei autentice vieţi în Hristos pe aceste plaiuri sfinţite cu lacrimi şi cu sînge.

Deşi unii dintre contemporani caută acum ţapi ispăşitori pentru această aparentă înfrîngere, îndemnul mănăstirii noastre este unul pentru pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu. Doar pocăinţa, adică părerea de rău asumată şi cererea de la Dumnezeu să fim iertaţi pentru păcatele noastre poate aduce în suflete smerenia atît de dragă Mîntuitorului nostru, Care ne-a spus „Învăţaţi-vă de la Mine că sînt blînd şi smerit cu inima” (Mat. 11:29), iar în Vechiul Testament a grăit prin Prorocul Isaia „Spre cine voi căuta, fără numai spre cel smerit şi blând?” (Isa. 66:2). Atitudinea creştină în faţa unei înfrîngeri este aceea de smerenie, de conştientizare a neputinţelor poprii. Sfinţii Apostoli ne sînt cel mai bun exemplu, căci, atunci cînd Mîntuitorul Iisus Hristos i-a anunţat că unul dintre ei Îl va vinde, nu s-au tulburat încercînd să afle cine este vinovatul, ci „întristîndu-se foarte, au început a-I zice Lui fiecare dintre ei: Nu cumva eu sînt, Doamne?” (Mat. 26:22)

Tot astfel, atitudinea creştină în faţa acestui moment istoric este aceea de pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu pentru păcătoşenia fiecăruia, şi mai ales pentru părtăşia cu păcatele împotriva firii de care lumea contemporană e atît de plină. Ca unii care sîntem permanent în luptă cu păcatul, ştim mai bine decît oricine efectele şi ravagiile aduse în lumea contemporană de exacerbarea marxistă a sexualităţii, nu doar la vîrstele mature, ci chiar de la vîrstele pre-şcolare. Sănătatea viitorului acestui neam stă în continuarea susţinută a luptei pentru integritate morală a societăţii româneşti şi urmărirea idealului de veacuri al unei Românii creştine, al unei Românii a românilor.

Să punem, aşadar, început bun vieţii noastre în Hristos şi să ne întoarcem la Dumnezeu prin pocăinţă sinceră. Sfînta Spovedanie şi Sfînta Împărtăşanie sînt remediul cel mai bun pentru ieşirea din orice cădere şi din orice greşeală. Purtarea cu demnitate a crucii personale este garanţia izbăvirii şi mîntuirii noastre ca neam. Istoria Bisericii a dovedit că oamenii care au reuşit să atragă harul lui Dumnezeu au fost cei care au asigurat biruinţele, nu numărul de voturi. Să luptăm să cîştigăm acest har!

Dumnezeu să trimită Harul Său peste acest popor greu încercat!

În numele obştii Mănăstirii Petru Vodă,
Arhimandritul Hariton Negrea