Hotărîrea mitropolitului Sofronie Miclescu în privinţa muzicii polifonice (guvernul secularist trimisese un profesor de polifonie la Mănăstirea Neamţ, poruncind călugărilor mănăstirii să renunţe la muzica psaltică):
“Luându-se ştiinţă că departamentul averilor clerului a rânduit la acea mănăstire un profesor ca să dea lecţii de muzică vocală, şi fiindcă o asemenea măsură este împotriva sfintelor aşăzăminte şi hotare ce s’au aşăzat spre paza predaniilor celor vechi bisericeşti, de aceea punem sub neblagoslovenie şi oprim de a împărtăşi cu Dumnezeeştile Taine pe oricari dintre părinţii soborului sau dintre petrecătorii în acel sobor ar cuteza a se ademeni la o aşa nouă cântare necunoscută de sfintele predanii şi canoane şi fără de ştiinta şi încuviinţarea noastră.
(s) SOFRONIE, MITROPOLITUL MOLDOVEI.
Ofis I No. 414, 1860 Aprilie 6.”
(Radu Rosetti – Conflictul dintre guvernul Moldovei şi Mânăstirea Neamţului, vol. 2 (după 1 Iunie 1859), extras din Analele Academiei Române, s.II, Tom. XXXII, Memoriile secţiunii istorice, 1910 , p. 12 (876) şi 75 (939).)
Afurisenia nu a fost ridicată niciodată. Mitropolitul Sofronie a fost demis de către primul preşedinte ales – un reprezentant de seamă al ateismului paşoptist: Alexandru Ioan Cuza -, arestat în timpul Sfintei Liturghii, la 8 Noiembrie 1860, şi trimis în exil la Mănăstirea Slatina, unde a şi murit.