Dintre tinerii care m-au căutat, sunt suflete care m-au emoționat până la lacrimi, sunt tineri care simt organic nevoia de a se apropia de ceva care să dea un sens vieții lor, o aureolă, o strălucire trăirilor lor, și care presimt sau primesc direct adevăruri pe care noi le-am aflat prin repetate trăiri. Un exemplu: copiii care au ieșit în stradă în 1989 au cântat Cu noi este Dumnezeu, imnul care ne-a dat tărie în închisori, noi l-am descoperit acolo prin suferință, noi acolo am înțeles că deși suferim, Dumnezeu este cu noi și este cu îngăduința Lui, iar ei au știut pe loc, atunci, acest adevăr, de unde l-au știut? Am impresia că în lumea asta din ce în ce mai covîrșită de apostazie, copiii, sufletele curate primesc direct în suflet, în inimă, mesaje de la Bunul Dumnezeu. În 1989, momentul acela unic când lumea a putut să cânte Cu noi este Dumnezeu, imnul care ne-a dat putere să trecem prin închisori, a fost pentru România o oră astrală. Că după aceea a fost copleșită din nou de valurile acestea e altceva, dar atunci a fost un moment astral, și sunt copii care au perceput momentul acesta. Am scris atunci un articol intitulat Speranțe, speranțe. Speranța pentru învierea neamului meu este în aceste suflete. Și azi tot așa aș pune titlul, pentru că și acum mă întîlnesc mereu cu această speranță. Mesajul Universității a fost cutremurător: Vom muri, şi vom fi liberi! Nouă ne-a trebuit un car de ani ca să înțelegem lucrul acesta, iar acei copii, și tinerii de azi care m-au căutat, au în suflet acest mesaj. Ei știu că pot fi omorîți de forțele răului, că dușmănia îi poate ucide, dar ei, rămînînd ferm pe poziția de luptă împotriva răului, de ostaș al binelui, această poziţie le dă lor libertatea. Vor muri trupește, dar spiritualicește vor fi liberi. Au descoperit acest adevăr și-l poartă în ei. Mulți dintre noi care au primit cu lingurița acest adevăr, ei l-au cunoscut dintr-o dată: veți fi liberi dacă veți muri în Numele Meu. Cuvîntul meu pentru acești tineri este: Iubește și fă ce vrei! Iubește Binele, Frumosul, Adevăr, iubește pe Domnul nostru Iisus Hristos Care le întrunește pe toate, și fă ce vrei.

Noi avem un destin, înțeles ca o chemare a lui Dumnezeu către mîntuirea noastră și bucuria ce I-am face-o după o viață trăită în adevăr și în iubire, participarea la raiul pe care ni l-a pregătit de la începutul vremurilor. Nu e o găselniță filosofică că ne aflăm în permanent război între două forțe; din păcate răul există și noi trebuie să luptăm cu el, și Dumnezeu ne-a făcut liberi, Dumnezeu ne-a lăsat liberul arbitru, libertatea de a alege în fiecare clipă a vieții noastre între bine și rău, între ură și dragoste, între minciună și adevăr, suntem între aceste forțe antagonice și e o mare vrednicie să răspunzi întotdeauna cum trebuie acestor atracții. Omul este din fire curajos, dar păcatele slăbesc virtuțile, și cu cât sunt mai adânci, cu atât secătuiesc în noi puterea de a ne împotrivi răului.

A fost o nebunie lupta nenumitului împotriva iubirii salvatoare. Ca un șarpe întărîtat ce a fost, a călcat-o în picioare, a chinuit-o cu cele mai aberante torturi, a insultat-o cu cele mai josnice ocări, și chiar a secerat-o ascunzînd-o în morminte anonime, dar n-a putut s-o distrugă. Supraviețuitorii acestui crunt experiment aduc mărturii de necontestat despre triumful celui blînd și smerit cu inima asupra tiranului arogant. Supraviețuitorii de atunci și mărturisitorii de azi vor să arate clar că degeaba a ridicat nefîrtatul sicrie unul peste altul de nu ne mai cunoaște nimeni numărul. Oricît au zdrobit fără milă și fără cruțare, au rămas destule leagăne din care se înalță biruitor Adevărul. Cine este ca Domnul, în zi în noapte, pe pămînt, pe ape?

Nu vă cunosc, dar vă iubesc nespus pentru că ați părăsit pentru un moment lumea ce se scaldă în ură, violență și apostazie, și ați venit să vă bucurați împreună în spirit, în sunet și în lumină. Domnul să vă ajute întru mulți și biruitori ani!