Cu privire la discursul de mai sus, ziariştii de la ActiveNews au oferit cîteva amănunte despre situaţia bisericească din Ucraina.

În anul 2001 sătenii din Rădeni, judeţul Neamţ, au construit un mic schit pe care un an mai tîrziu l-au dăruit Părintelui Justin Pârvu şi Mănăstirii Petru Vodă, care a trimis acolo pe ieromonahul Pamvo, un duhovnic rîvnitor şi iubitor de linişte la acel moment. Tot ce s-a construit acolo începînd cu anul 2002 s-a realizat cu banii oferiţi cu multă bunăvoinţă de către Părintele Justin Pârvu. Schitul a înflorit, şi mulţi au îndrăgit rînduiala Părintelui Justin şi slujbele de la schit.

În vara lui 2016, după evenimentul din Creta, a apărut în rîndurile creştinilor mai rîvnitori din judeţul Neamţ ideea unui protest faţă de Mitropolitul Teofan al Iaşilor (prezent şi semnatar în Creta). Aşa cum în multe din patriarhiile participante s-a răspîndit despre această adunare sintagma „sfîntul şi mare sinod” cu mult înainte de a fi avut loc, tot astfel, din sînul Patriarhiei Ruse (care a fost, alături de Patriarhia de Constantinopol, principalul redactor al documentelor din Creta), s-a răspîndit începînd cu noiembrie 2015 şi reversul medaliei – sintagma „sinod tîlhăresc” -, ambele etichetări antinomice fiind aberante, din moment ce faptul nu avusese loc.

Fiindcă de foarte mulţi ani cercurile radicale din mediul politic şi bisericesc rus şi-au dorit să realizeze în ţara noastră (cum a avertizat Petre Ţuţea) şi în Mănăstirea noastră un cap de pod pentru a-l compromite definitiv pe Părintele Justin Pârvu, care niciodată n-a acceptat ingerinţele lor (ofertele lor permanente, începînd cu anul eliberării sale, 1964, au inclus trecerea la stilism, iniţierea unor schisme, politizarea şi ideologizarea ortodoxiei sale, etc), agenţii lor locali s-au polarizat pe direcţia rusă pornind o propagandă furibundă în sprijinul acesteia. Evenimentul din Creta nu a fost decît scînteia care a aprins jarul mocnind din sufletele celor ce au căzut victimă acestei propagande.

Astfel, una din „soluţiile” găsite de aceştia a fost ruperea comuniunii cu ierarhul semnatar în Creta. Poate s-ar fi găsit alte soluţii, eficiente şi mîntuitoare, dacă această “soluţie” n-ar fi fost oferită cu multă solicitudine şi insistenţă de discursurile episcopului de etnie rusă Longhin Jar din Patriarhia Moscovei. Întrucît centrul protestatarilor a fost coalizat la schitul Rădeni prin susţinere financiară substanţială de la Moscova, n-a mai trecut mult pînă la vizita neanunţată şi necanonică a episcopului Longhin la schitul Rădeni, aparţinînd Mănăstirii noastre. Vizita sprijinea revolta credincioşilor şi pretenţia lor de a prelua schitul. O atitudine identică intervenţiilor ruseşti în crearea schismei stiliste.

Nu e nevoie de precizări cu privire la persoana episcopului Longhin, apropiat al fostului preşedinte Poroşenko, cu care a împărţit mai mult decît afiliaţia sovietico-marxistă în tinereţea sa ante-bisericească. Nu el este problema, ci sistemul şi mentalităţile sovietice din spatele său, furibunde continuatoare ale urii neostoite împotriva românilor a urmaşilor corifeilor Marx, Engels, Lenin şi Stalin. Nu degeaba Părintele Justin a spus „să ne ferească Dumnezeu să ştim ce e dincolo de Nistru, amintind despre teroarea Moscovei asupra românilor şi asupra Ortodoxiei”, iar despre Noua Europă a spus că este „o moscovie de la un capăt pînă la celălalt“, „pentru că nu e nici o boală mai grea decît boala lor de a desfiinţa Ortodoxia, de a spulbera din sufletul omului pe Hristos.”

Au urmat aproape 2 ani de procese, atacuri mediatice murdare şi ameninţări la adresa Mănăstirii, declanşate şi susţinute de către agenţii locali ai cercurilor mai sus menţionate, în dorinţa lor de a acapara schitul, fiindcă încercarea de a distruge Mănăstirea Petru Vodă şi moştenirea Părintelui Justin nu le-a reuşit, cu mila lui Dumnezeu.

În noiembrie 2018, la doi ani după ingerinţele necanonice ale episcopului rus Longhin pe teritoriul Patriarhiei Române, el însuşi a ajuns în situaţia de a pierde biserici, mănăstiri şi schituri, preluate acum cu de-a sila de o altă jurisdicţie bisericească, precum se vede în clipul de mai sus. Am putea spune, fără falsă modestie, că Dumnezeu i-a făcut dreptate Cuviosului Părinte Justin Pârvu.

Mănăstirea Petru Vodă